Deşi nu mă dau în vânt după Mircea Badea….azi am ales să îl copiez puţin…defapt să mă inspir de la el….
Suntem studenţi şi asta ne ocupă tot timpul! Asta cred eu şi, probabil, alături de mine încă jumătate din studenţii Clujului. Cei care au ales universităţile clujene au venit aici pentru renumele de oraş universitar pe care îl are Clujul. Dar se ridică acest oraş, cu universităţile lui cu tot, la nivelul aşteptărilor studenţilor? Eu una mă aşteptam la mai mult când am ales să studiez în Cluj. Mă aşteptam la mai multă grijă din partea cârmuitorilor oraşului şi ai ţării pentru studenţii care, an de an rotunjesc bugetul local. Mă aşteptam să găsesc locuri de distracţie dedicate studenţilor şi nu cluburi şi baruri ticsite de babalâci italieni şi pipiţe de 16 ani gata oricând să se vândă pentru un suc şi o plimbare cu o maşină luxoasă. Mă aşteptam, sau mai bine zis, nu mă aşteptam să găsesc Clujul într-o continuă renovare cu străzi mereu blocate pentru reparaţii. Praf, gropi şi muncitori care fluieră în urma ta sau îţi fac complimente ce sună mai mult a insulte având în vedere limbajul de „două clase mai mult ca trenul” pe care îl folosesc. Ce mă enervează cel mai mult?! Mă enervează că atunci când pornesc dimineaţa spre serviciu sau spre facultate, orice autobuz, din orice capăt al oraşului este plin de pensionari care parcă n-ar avea altă oră de făcut piaţa. Pe lângă aglomeraţia creată, colac peste pupăză “bunicuţii” se mai şi ridică de pe scaune cu o staţie înainte de a ajunge la destinaţie şi se aşează rând în faţa uşii ca nu cumva să rateze staţia. Oricum lor le place să stea la coadă, nu contează ce se vinde. Dacă vreţi o dovadă, aşezaţi-vă în faţa unui magazin vreo trei persoane în rând. În maxim 10 minute o sa fie coada de câţiva metri formată 99% din pensionari.
Ce să-i faci dacă nu ne-am născut pe vremea lui nea’ Nicu!? Atunci nu se plătea facultatea şi primeai şi un loc de muncă după ce terminai studiile. Apropo de asta, un alt lucru care mă enervează este faptul că atunci când ai terminat facultatea şi vrei să-ţi cauţi un loc de muncă, angajatorul cere experienţă. Dacă vrei să lucrezi în timpul facultăţii nu poţi pentru că prezenţa la unele cursuri este obligatorie şi sunt profesori care îţi spun, la modul cel mai simpatic, că facultatea nu este obligatorie, iar dacă vrei să lucrezi nu ai decât să te laşi sau să treci la Fără Frecvenţă. Ne întoarcem la angajator, care oricum nu vrea să renunţe la cerinţa cu experienţa, dar nici experienţa combinată cu o facultate terminată la Fără Frecvenţă nu e bună. Şi atunci ce-i de făcut?! Ne învârtim în acelaşi cerc de întrebări şi probleme. Suntem studenţi şi asta ne ocupă tot timpul!